Subscribe RSS

Insula Corfu – Refugiul Imparatilor

Insula Corfu – Refugiul Imparatilor

Insula Corfu, Kerkira, aflata in zona de nord-vest a Greciei este nu doar cea mai mare, ci si cea mai frumoasa dintre insulele grecesti.

Datorita cantitatilor mari de ploaie, mai mari decat in orice alta insula a Greciei, ce cad anual aici, flora insulei cunoaste o abundenta si o varietate rar intalnita in alte locuri in aceasta tara.

Insula se afla la doar cateva ore distanta de mers cu ferry din Brindisi, Italia iar  pentru multi turisti din vestul Europei este cea mai accesibila parte a Greciei.

Unele dintre plajele cele mai uimitoare din lume se gasesc pe aceasta insula, si desi zonele de coasta au fost in totalitate acaparate de industria turistica, satele de munte raman pana astazi la fel de neatinse de civilizatie ca cele mai indepartate dintre satele Greciei.

In partea estica spre Albania, insula se indreapta spre mare printr-un povarnis usor, o panta blanda ce se incheie cu plaje lungi si golfuri primitoare. Lucrurile nu stau insa, la fel de pasnic si in partea vestica, unde peisajul este mult mai dramatic, instabil, abrupt si stancos, cu golfuri si plaje adanci. In jurul insulei, precum satelitii in jurul unei planete, sunt asezate o multime de insulite. Muntii inalti din nord, scad treptat, pe masura ce ne indreptam catre sudul Insulei pana ce ajungem la lacul Korission, separat de mare doar de o banda ingusta de pamant.

Mai racoroasa vara, decat alte insule si cu ierni mai blande, Corfu este o alegere inspirata pentru cei ce se tem ca ar pute sa nu suporte cu usurinta zilele toride din sudul Greciei.

Pentru cei care isi doresc sa viziteze insula pentru a-i putea admira frumusetile naturale in liniste, fara sa fie agasati de zumzetul neobosit al turistilor,  perioada cea mai potrivita pentru a o vizita este intre octombrie si mai. Pe cei care

cauta agitatia verii insa, unele dintre cele mai frumoase statiuni si hoteluri din Grecia ii asteapta aici din iunie pana in septembrie.

Corfu mai este faimos si pentru cel mai lung sezon de masline intre toate insulele Greciei, dar si pentru viile ce acopera insula de la un capat la altul. Si pentru fructele si legumele cultivate aici, in solul sau extraordinar de fertil al insulei.

Din toate aceste motive dar si din multe altele pentru multi dintre noi Corfu este o particica din Rai.

Istoria insulei Corfu

Corfu este adesea mentionat in Mitologia Greaca. Denumirea greaca a insulei, Kerkyra, vine de la o nimfa mitologica, fiica a zeului-riu Asopus, de care Poseidon, zeul marii se indragosteste. Povestea spune ca Poseidon si Kerkyra au facut dragoste pe aceasta insula, iar rodul dragostei lor a fost miticul popor al Feacienilor. Denumirea este, de asemenea legata si de deitatea demonica Gorgyra, ori Gorgo, cel mai probabil un predecesor mitologic a zeitei Artemis, a carui imagine poate fi gasita pe un fronton al templului acestei zeite din corfu.

Numele Corfu, la randul sau vine de la cuvantul „coryphi” care inseamna varf sau culme, denumire folosita pentru acropola capitalei.

Numele Kerkyra este folosit doar in Grecia, restul lumii cunoscand aceasta insula ca si „Corfu”.

In „Odiseea” eroul, Ulise ajunge pe tarmurile insulei cu ajutorul zeitei Atena si se trezeste in rasetele printesei Nausica si a prietenelor sale ce spalau rufele intr-un rau din apropiere.

Este dus in fata Regelui Alcionus al Feacienilor care, odata ce Ulise isi face cunoscuta identitatea, acesta ii da o nava cu care sa poata ajunge in Itaca. Totusi, in timpul calatoriei de intoarcere, nava Feaciana este transformata in piatra de zeul Poseidon, furios pe ei pentru ca l-au ajutat pe Ulise.

Jason si Argonautii au vizitat si ei aceste locuri in timpul aventurilor lor cu Lana de Aur, iar acesta este locul in care Jason se casatoreste cu Medeea.

Urme de locuire a insulei in Paleolitic (30 000 – 7 000 IdH) au fost descoperite intr-o pestera in zona de sud-vest a insulei, in Gardiki. De asemenea exista dovezi de locuire a insulei si in Mesolitic iar din Neolitic s-au descoperit un numar de asezari (6000 – 2600 IdH) inclusiv una de importanta deosebita, in apropiere de Sidari. La inceputul perioadei Geometrice (perioada de crestere si inflorire a oraselor-state grecesti – 800 – 400 IdH) insula este locuita de Iliri, pentru ca in preajma anului 750 IdH sa se stabileasca o colonie greaca din orasul Eretria, insula Evia. Corfu aprovizioneaza de acum inainte Eretria cu lemn pentru constructia de nave, devenind asrfel un punct foarte important in expansiunea greaca inspre west. In 734 IdH Eretrienii sunt alungati de Corintieni, acestia din urma aducand cu ei un bagaj cultural si material impresionant. In 664 insa, Corfu intra in conflict cu orasul sau mama, Corint un conflict in care, dupa cum povesteste Tucidide, are loc si prima batalie navala din istorie. Aceasta nu a fost nici pe departe ultimul conflict intre cele doua orase. Astfel, in a 2-a jumatate a secolului 7 IdH, Periandru, tiran al Corintului, reuseste sa cucereasca insula, incepand o perioada de constructie intensiva si creativitate, incluzand aici constructia templului Artemisei in Agia Theodori si a cenotafului lui Menecrate. Insula a prosperat datorita comertului pentru ca, spre sfarsitul secolului al 7-lea sa inceapa sa bata moneda proprie, populatia depasind cifra de 10 000.

In timpul razboaielor medice (persane) din secolul al V-lea, flota insulei Corfu este depasita doar de cea a Atenei. Corfu trimite 60 de nave la batalia de la Salamis, desi potrivit lui Herodot acestia au fost criticati de Atenieni, din cauza incetinelii cu care au trimis navele la locul bataliei. In anul 431 IdH o noua disputa intre Corfu si Corint duce la razboiul Peloponesiac (echivalentul antic al razboaielor Mondiale din secolului XX) razboi la care au participat toate cetatile-stat Grecesti fie de partea Atenei fie a Spartei, Atena sprijinind in cadrul acestui conflict, Corfu, in timp ce Corintul este sprijinit de Sparta. Insula Corfu pierde, ca rezultat al acestui conflict, aproximativ jumatate din populatie, fiind infrant de Sparta si cazand in sfera acesteia de influenta.

In anul 229 IdH Corfu este invadat si cucerit de pirati iliri care sunt alungati mai tarziu de catre romani, care confera autonomie insulei, cu conditia de a permite utilizarea ei ca baza navala. Iulius Caesar, Nero, Vespasian si Cicero au vizitat cu totii insula, iar multi dintre patricieni ajung sa aiba domenii pe aceasta insula. Influenta Romana a persistat pana in 229 – 395 D.H.

Din 395 in 1267 Corfu face parte din Imperiul Bizantin. In aceasta perioada, raidurile frecvente ale Gotilor, Vandalilor, si ale Sarazinilor ii forteaza pe locuitori sa se indrepte catre zonele inalte ale insulei, acestea fiind mult mai usor de aparat. In 1081 corfu este capturat de catre Normanzi, pentru a fi apoi pierdut si recapturat de un numar de ori. Cand fortele celei de-a IV-a Cruciade captureaza Constantinopolul, in 1204, Corfu este cedat Venetiei. Patru ani mai tarziu, Corfu redevine grecesc, cand Mihail Angelus Ducas pune bazele despotatului Epirului, unul dintre cele 3 state grecesti independente. In aceasta perioada este fortificat Angelokastro, ca punct defensiv impotriva atacurilor dinspre nord ale piratilor. Mai tarziu, insula este oferita lui Mandred, print de Aheea si Rege al celor doua Sicilii, ca parte a zestrei fiicei lui Mihail al II-lea. Mai apoi a trecut in posesia dinastiei Angevine de Napoli, dinastie care instaleaza preoti latini in bisericile insulei, alungand corpul clerical Bizantin.

In 1402, Venetia cumpara insula, de la Napoli. Aceasta perioada este cunoscuta ca a 2-a perioada de dominatie Venetiana, pana in 1797. Este probabil cea mai importanta perioada in istoria insulei, nu doar datorita progresului economic pe care il cunoaste insula, intr-o perioada in care, restul Greciei este sub dominatie Turceasca, dar si datorita faptului ca devine baza amiralitatii flotei Venetiene.

Desigur, acum Corfu este periodic atacat de Genova si, desigur, de turci. In anul 1537 Barbarossa, un pirat in serviciul sultanului Soliman Magnificul, ataca orasul cu cei  25 000 de soldati aflati in subordinea sa. Corfiotii reusesc sa il alunge pe Barbarossa, care este intr-un final, rechemat la Istambul, unde se intoarce, totusi cu mii de prizonieri, care sfarsesc prin a fi vanduti ca sclavi. Dupa repetate atacuri ale turcilor, venetienii decid sa ridice Noua Fortareata si sa intareasca zidurile existente ale cetatii. Datorita acestor lucrari, dar si a interventiei divine a Sfantului Spiridon, spun unii, otomanii sunt in sfarsit alungati de pe insula, in urma unei batalii, victorie ce este sarbatorita in fiecare an la 11 august. Tot in aceasta perioada, un numar mare de carturari se refugiaza din Imperiul Otoman si folosesc insula Corfu ca refugiu, fapt care face din aceasta insula una dintre cele mai dezvoltate regiuni, din punct de vedere cultural, din est.

Cand Napoleon rastoarna puterea venetiana, iar francezii ocupa insula, in 1797, corfiotii ii saluta cu entuziasm sperand ca idealurile revolutiei franceze vor duce la un mai bun tratament aplicat claselor inferioare. Nu a fost cazul, francezii impunand taxe extrem de impovaratoare. Doi ani mai tarziu, o flota Ruso-Turca captureaza insula, dupa cateva luni de lupte, iar Corfu devine capitala Republicii Septinsulare, ce include insulele Ionice. In 1807, in urma semnarii tratatului de la Tilsit, intre Rusia si Franta, Corfu si restul insulelor devin provincii ale Imperiului Napoleonian. De aceasta data Franta se concentreaza mai mult asupra dezvoltarii economice si culturale a insulelor,  construind cladiri noi si introducand in agricultura insulei culturi noi, precum cartofi si rosii.

Cand Napoleon cade, in 1814, Corfu este plasat sub protectorat Britanic. Desi contele Ioanis Capodistrias supune Congresului de la Viena o propunere de independenta a insulei, Britania, Austria si Prusia isi folosesc dreptul de veto pentru a bloca orice asemenea initiativa. In cadrul Congresului de la Paris, proiectul sau are mai mari sanse de succes, in 1815 punandu-se bazele Statelor Unite ale Insulelor Ioniene cu capitala la Corfu Town, administrate de un Inalt Comisar Britanic. In anul 1848, dupa ani de opresiune Britanica, Capodistrias reuseste sa impuna o noua constitutie, ce garanteaza libertatea presei, acum aparand primul ziar in Corfu, limba greaca este recunoscuta ca limba oficiala si sunt puse bazele unui nou sistem de educatie. In 1824 se pun bazele primei Universitati grecesti, Academia Ioniana. In ciuda tensiunilor intre britanici si corfioti, anii de guvernare Britanica sunt cei in care s-au construit infrastructura rutiera precum si infrastructura de apa si canalizare ale insulei.

Insulele Ioniene nu intra in componenta Greciei pana in 1864, desi Ioanis Capodistrias devine primul presedinte al Greciei in 1827 si este asasinat in 1831. Corfu este declarat teritoriu neutru, dar este totusi invadat de francezi in Primul Razboi Mondial. Fortele Serbiei gasesc refugiu aici, acesta fiind unul dintre motivele pentru care serbii si grecii se considera reciproc „frati”. In 1923 Corfu este bombardat de italieni, iar in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial este ocupat de Germania.

Corfu Town

Localitatea principala a insulei este Corfu Town. Acesta este unul dintre cele mai interesante localitati ale Greciei, inclusiv datorita influentei Venetiene.

La fel ca celelalte insule Ioniene, Corfu nu a fost niciodata ocupat de catre turci, fapt care ii da un caracter foarte diferit de restul Greciei. Totusi Corfu Town a cunoscut alte influente precum cea Britanica, Normanda, Franceza dar si Greco-Romana, marturii arheologice ale acestor influente fiind prezente pe intreaga insula.

Populatia orasului este de aproximativ 30 000 si este destul de cosmopolitana, in comparatie cu celelalte insule grecesti.

Orasul este un amestec de taverne vechi si cafenele noi, discoteci, cluburi si magazine de toate felurile, plus un oras vechi, asemanator Sighisoarei, din punctul de vedere al pastrarii izului medieval, asezat intr-o zona protejata.

Teatrul San Giacomo construit in intregime din piatra, in stilul Renasterii Italiene in anul 1663, este doar unul dintre exemplele multor cladiri istorice ce fac ca o plimbare prin orasul vechi sa fie o adevarata placere.

Orasul se aseamana cu orasele italiene desi exista o multime de alte influente, precum cladirea Liston, ce margineste esplanada, sau Spaniada, construita de catre francezi, aceasta gazduind unele dintre cele mai bune cafenele si restaurante din Corfu. Pe esplanada in weekend se desfasoara meciuri de criket, acesta fiind singurul loc in Grecia in care se practica acest sport.

Cei care au transformat Spaniada in piata publica, au fost francezii. Inainte de inceputul secolului al XIX-lea era o parcela goala, utilizata in principal in scopuri defensive. Francezii planteaza pe aceasta parcela copaci, transformand-o intr-una dintre cele mai atractive piete publice din intreaga Grecie.

In partea sudica a Spaniada se gaseste Academia Ionica, prima Universitate din Grecia, fondata de  catre Ioanis Capodistrias in 1808. Academia are o Biblioteca si o Gradina Botanica. Academia a fost aproape distrusa de bombardamentele germane in 1943.

Tot pe partea sudica se afla si Palatul Sfintilor Mihail si Gavril, construit de catre Britanici in 1824 si folosit ca resedinta oficiala a Inaltului Comisar, precum si a Senatului Ionian, dar si a Ordinului Sfintilor Mihail si Gavril, creat in scopul conferirii de medalii rezidentilori Maltei si ai Insulelor Ionice care au adus servicii deosebite Imperiului Britanic.

In oras exista cateva muzee interesante, precum si cele doua fortarete importante, ca si numeroase fantani si squaruri.  Cladirile din orasul vechi sunt intacte chiar dupa o atat de zbuciumata istorie recrnta, iar o plimbare pe stradutele intortochiate ale Corfu Town este o adevarata lectie de istorie si arhitectura.

Desi unele cladiri au fost distruse de bombardamentele germane din al II-lea Razboi Mondial, orasul mai are inca un numar mare de cladiri ce au supravietuit, fapt care inscrie aceasta localitate pe lista celor mai interesante orase istorice din Europa.

Vechea Fortareata este separata de restul orasului de un sant cu apa folosit in trecut pentru apatare. Astazi, acolo unde in perioada medievala se gasea podul mobil al fortaretei, turistul intalneste un pod metalic de aproape 20 de metrii, in cea mai linistita si mai frumoasa parte a insulei, unde este cea mai frumoasa panorama a orasului.

Cele mai multe fortificatii ale insulei su fost construite de catre venetieni in 1537-1571, perioada in care insula a fost puternic asediata de catre turci.

Fortareata Noua a fost construita intre 1576 si 1588, intr-un efort de a proteja mai multe dintre casele locuitorilor din Corfu. Fortificatiile venetiene sunt considerate capodopere ale arhitecturii militare. Dintre cele 4 porti ale fortaretei, supravietuiesc doar doua, Porto San Nicolo la nord de esplanada si Porta Spillia, la est de fortarete. Mai tarziu, britanicii si francezii, au adaugat propriile fortificatii.

Sfantul protector al insulei este Sfantul Spiridon, ale carui moaste se gasesc in biserica ce-i poarta hramul. Initial Sf. Spiridon a fost episcop al insulei. A participat la Conciliul de la Niceea in anul 325, iar la putin timp dupa aceea a murit martirizat. Ramasitele lui pamantesti au fost duse in capitala imperiului Bizantin, Constantinopol, in biserica Sfintilor Apostoli, unde raman pana in anul 1453, cand orasul cade in mainile turcilor. In acest an sunt aduse in Corfu, laolalta cu ramasitele Sfintei Theodocia. Se spune ca, atunci cand turcii au atacat insula, in 11 august 1716, Sf Spiridon a apatur cu o torta aprinsa in mana, speriindu-i pe invadatori si salvand, astfel insula. De atunci, acea zi a ramas ca zi comemorativa a Sfantului, la fel ca si ziua Hramului in 12 decembrie.

Multe dintre numele purtate de barbatii din insula sunt legate etimologic de numele Sfantului, unul dintre cele mai intalnite nume fiind Spiros.

Un alt aspect important este acela al transportului pe insula. Din acest punct de vedere Corfu Town, functioneaza ca un hub, putandu-se ajunge aici, respectiv de aici, in orice punct al insulei, fie cu ajutorul mijloacelor de transport in comun, fie cu un taxi ori cu o masina inchiriata. De asemenea hotelurile insulei sunt atat numeroase cat si potrivite tuturor gusturilor si buzunarelor, iar pentru cei ce vor sa se bucure de o viata citadina mai agitata, restaurantele, cluburile si plajele le au la dispozitie.

Plajele Insulei Corfu

Corfu este cunoscut pentru faptul ca are cele mai frumoase plaje din lume. Unele fiind nesfarsite intinderi de nisip, in timp ce altele sunt adapostite in golfuri .

Coasta nordica a insulei Corfu este in intregime acaparata de turisti in timpul verii. Aceasta zona este dedicata  turismului de masa, fiind amenajata pentru cei care vor sa se bucure din plin de nisipul plajelor corfiote, si de farmecul aparte al tavernelor grecesti din localitati precum Roda sau Sidari.

Intreaga zona este o salba de plaje adapostite intr-o multime de mici golfuri ce nu au apucat sa fie intesate de statiuni si hoteluri extravagante, sate ca rasarite din Disneyland, cu taverne, discoteci si moussaka.

Exista totusi campinguri, porturi si o multime de ruine venetiene iar The Village (Satul) o reconstructie moderna a unui sat traditional din perioada Venetiana, este locul in care se tine an de an festivalul vinului.

Pe cat de pline sunt plajele nordice in timpul verii, daca va hotarati sa veniti aici in afara sezonului turistic, zona este una deosebit de linistita.

La sud de Corfu Town, este una dintre cele mai populare zone ale insulei, si anume zona Kanoni. In aceasta zona se gaseste un numar mare de hoteluri si atractii turistice. Zona merita sa fie vizitata insa si de catre cei care vin cu gandul de a simtii pulsul istoriei corfiote, datorita unuia dintre cele mai fotografiate locuri din Grecia, Manastirea Vlacherna. Aceasta manastire este asezata pe o mica insula in mijlocul unui golf, fiind legata de tarm doar printr-o poteca ingusta. Exista, de asemenea, o a doua insula in apropiere, denumita Pontikonisi, care gazduieste o biserica Bizantina din secolul al XII-lea, la care se poate ajunge cu barca. Zona se afla in apropierea aeroportului.

Mai la sud se gaseste binecunoscutul oras Benitses, care conform Lonley Planet, in timpul verii este acaparat de huliganii englezi. Pentru cei interesati sa viziteze insula aceasta poate fi o informatie utila, in special tinand cont de faptul ca ruinele bailor romane precum si cele ale unei vile romane pot fi vizitate aici, insa acest lucru e bine sa fie facut dimineata devreme, inainte ca locuitorii varateci ai localitatii sa se trezeasca.

Paleokastritsa este o statiune mare, asezata pe coasta vestica a insulei, ce se intinde de-a lungul a sase golfuri minunate, toate cu plaje cu nisip si inconjurate de paduri verzi si de maslini. Este un loc destul de impresionant, faima lui imprastiindu-se in lume, in principal insa, datorita homarilor prinsi aici, ce sunt vanduti in tavernele din preajma.

La sud de Paleokastritsa este valea Ropa, iar aici este amenajat terenul de golf al insulei Corfu, cel mai intins din Europa, in apropierea plajei Hermones. Orasul Pelkas este foarte popular printre turistii ce ajung in Corfu pe cont propriu, datorita plajelor Glyfada, Pelekas si Myotiotissa, aflate in apropiere. Ultima dintre plajele enumerate, Myotiotissa este cunoscuta in special ca plaja de nudisti.

Pe cel mai inalt punct al satului se gaseste o zona plata, cunoscuta sub denumirea de „Tronul Kaiserului”, deoarece Wilhelm al II-lea obisnuia sa vina aici si sa priveasca apusul. La sud de Glyfada se gaseste Agios Gordios, una dintre cele mai populare statiuni ale insulei, cu nu mai putin faimosul Palat Roz, cunoscut studentilor si iubitorilor de distractie din lumea intreaga. Acesta este un complex hotelier care le ofera tinerilor sai oaspeti nesfarsite posibilitati de petrecere a timpului liber.

In nordul extrem al insulei, fostul sat pescaresc Sidari este recunoscut pentru micile sale golfuri si canalele inguste taiate direct in stanca. Precum multe dintre fostele sate pescaresti, Sidari este o statiune recomandata familiilor cu copiii in special datorita adancimii mici a apei.

In afara de plajele despre care am vorbit pana acum mai sunt inca foarte multe altele, dar descrierea facuta pana acum poate fi suficienta pentru ca cineva sa isi poata creiona o imagine despre ce anume inseamna Corfu si ce anume inseamna vacanta in Corfu.

Pentru cei care vin in Grecia cautand o plaja ascunsa intr-un golf unde sa poate manca branza feta si bea in liniste un pahar de vin, Corfu s-ar putea sa nu fie cea mai buna alegere.

Corfu este insa destinatia potrivita pentru cei care vor sa vada multi oameni in costume de baie, pe unele dintre cele mai frumoase plaje din lume.

Corfu nu este recomandabil celor care au o fire meditativa, aceasta cu atat mai mult cu cat poate fi dificil sa meditezi inconjurat de jet skyuri si barci de viteza, ori plimbandu-te prin fata tavernelor cluburilor si discotecilor din care muzica se revarsa in valuri.

Corfu este, in concluzie, insula recomandata celor care stiu sa traiasca tumultos.

Corfu, Grecia

Insula Corfu, Kerkira, aflata in zona de nord-vest a Greciei este cea mai mare dar si cea mai frumoasa dintre insulele grecesti.

Datorita cantitatilor mari de ploaie, mai mari decat in orice alta insula a Greciei, ce cad anual aici, flora insulei cunoaste o abundenta si o varietate rar intalnita in alte locuri in aceasta tara.

Insula se afla la doar cateva ore distanta de mers cu ferry din Brindisi, Italia iar pentru multi turisti din vestul Europei este cea mai accesibila parte a Greciei.

Unele dintre cele mai uimitoare plaje din lume se gasesc pe aceasta insula, si desi zonele de coasta au fost in totalitate acaparate de industria turistica, satele de munte raman pana astazi la fel de neatinse de civilizatie ca cele mai indepartate dintre satele Greciei.

In partea estica spre Albania, insula se indreapta spre mare printr-un povarnis usor, o panta blanda ce se incheie cu plaje lungi si golfuri primitoare. Lucrurile nu stau insa, la fel de pasnic si in partea vestica, unde peisajul este mult mai dramatic, instabil, abrupt si stancos, cu golfuri si plaje adanci. In jurul insulei, precum satelitii in jurul unei planete, sunt asezate o multime de insulite. Muntii inalti din nord, scad treptat, pe masura ce ne indreptam catre sudul Insulei pana ce ajungem la lacul Korission, separat de mare doar de o banda ingusta de pamant.

Mai racoroasa vara, decat alte insule si cu ierni mai blande, Corfu este o alegere inspirata pentru cei ce se tem ca ar pute sa nu suporte cu usurinta zilele toride din sudul Greciei.

Pentru cei care isi doresc sa viziteze insula pentru a-i putea admira frumusetile naturale, fara sa fie agasati de zumzetul neobosit al turistilor, perioada cea mai potrivita pentru a o vizita este intre Octombrie si Mai. Pe cei care cauta agitatia verii insa, unele dintre cele mai frumoase statiuni si hoteluri din Grecia ii asteapta aici.

Corfu mai este faimos si pentru cel mai lung sezon de masline intre toate insulele Greciei,, dar si pentru viile ce acopera insula de la un capat la altul. Si pentru fructele si legumele cultivate aici, in solul sau extraordinar de fertil al insulei.

Din toate aceste motive dar si din multe altele pentru multi dintre noi Corfu este o particica din Rai.

Istoria insulei Corfu

Corfu este adesea mentionat in Mitologia Greaca. Denumirea greaca a insulei, Kerkyra, vine de la o nimfa mitologica, fiica a zeului-riu Asopus, de care Poseidon, zeul marii se indragosteste. Povestea spune ca Poseidon si Kerkyra au facut dragoste pe aceasta insula, iar rodul dragostei lor a fost miticul popor al Feacienilor. Denumirea este, de asemenea legata si de deitatea demonica Gorgyra, ori Gorgo, cel mai probabil un predecesor mitologic a zeitei Artemis, a carui imagine poate fi gasita pe un fronton al templului acestei zeite din corfu.

Numele Corfu, la randul sau vine de la cuvantul „coryphi” care inseamna varf sau culme, denumire folosita pentru acropola capitalei.

Numele Kerkyra este folosit doar in Grecia, restul lumii cunoscand aceasta insula ca si „Corfu”.

In „Odiseea” eroul, Ulise ajunge pe tarmurile insulei cu ajutorul zeitei Atena si se trezeste in rasetele printesei Nausica si a prietenelor sale ce spalau rufele intr-un rau din apropiere.

Este dus in fata Regelui Alcionus al Feacienilor care, odata ce Ulise isi face cunoscuta identitatea, acesta ii da o nava cu care sa poata ajunge in Itaca. Totusi, in timpul calatoriei de intoarcere, nava Feaciana este transformata in piatra de zeul Poseidon, furios pe ei pentru ca l-au ajutat pe Ulise. Jason si Argonautii au vizitat si ei aceste locuri in timpul aventurilor lor cu Lana de Aur, iar acesta este locul in care Jason se casatoreste cu Medeea.

Urme de locuire a insulei in Paleolitic (30 000 – 7 000 IdH) au fost descoperite intro pestera in zona de sud-vest a insulei, in Gardiki. De asemenea exista dovezi de locuire a insulei si in Mesolitic iar din Neolitic s-au descoperit un numar de asezari (6000 – 2600 IdH) inclusiv una de importanta deosebita, in apropiere de Sidari. La inceputul perioadei Geometrice (perioada de crestere si inflorire a oraselor-state grecesti – 800 – 400 IdH) insula este locuita de Iliri, pentru ca in preajma anului 750 IdH sa se stabileasca o colonie greaca din orasul Eretria, insula Evia. Corfu aprovizioneaza de acum inainte Eretria cu lemn pentru constructia de nave, devenind asrfel un punct foarte important in expansiunea greaca inspre west. In 734 IdH Eretrienii sunt alungati de Corintieni, acestia din urma aducand cu ei un bagaj cultural si material impresionant. In 664 insa, Corfu intra in conflict cu orasul sau mama, Corint un conflict in care, dupa cum povesteste Tucidide, are loc si prima batalie navala din istorie. Aceasta nu a fost nici pe departe ultimul conflict intre cele doua orase. Astfel, in a 2-a jumatate a secolului 7 IdH, Periandru, tiran al Corintului, reuseste sa cucereasca insula, incepand o perioada de constructie intensiva si creativitate, inscluzand aici constructia templului Artemisei in Agia Theodori si a cenotafului lui Menecrate. Insula a prosperat datorita comertului pentru ca, spre sfarsitul secolului al 7-lea sa inceapa sa bata moneda proprie, populatia insulei depasind 10 000 de persoane.

In timpul razboaielor Persane din secolul al V-lea, flota insulei Corfu este depasita doar de cea a Atenei. Corfu trimite 60 de nave la batalia de la Salamis, desi potrivit lui Herodot acestia au fost criticati de Atenieni, din cauza incetinelii cu care au trimis navele la locul bataliei. In anul 431 IdH o noua disputa intre Corfu si Corint duce la razboiul Peloponesiac (echivalentul antic al razboaielor Mondiale din secolului XX) razboi la care au participat toate cetatile-stat Grecesti fie de partea Atenei fie a Spartei, Atena sprijinind in cadrul acestui conflict, Corfu, in timp ce Corintul este sprijinit de Sparta. Insula Corfu pierde, ca rezultat al acestui conflict, aproximativ jumatate din populatie, fiind infrant de Sparta si cazand in sfera acesteia de influenta. In anul 229 IdH Corfu este invadat si cucerit de pirati iliri care sunt alungati mai tarziu de catre romani, care confera autonomie insulei, cu conditia de a permite utilizarea ei ca baza navala. Iulius Caesar, Nero, Vespasian si Cicero au vizitat cu totii insula, iar multi dintre patricieni ajung sa aiba domenii pe aceasta insula. Influenta Romana a persistat pana in 229 – 395 D.H.

Din 395 in 1267 Corfu face parte din Imperiul Bizantin. In aceasta perioada, raidurile frecvente ale Gotilor, Vandalilor, si ale Sarazinilor ii forteaza pe locuitori sa se indrepte catre zonele inalte ale insulei, acestea fiind mult mai usor de aparat. In 1081 corfu este capturat de catre Normanzi, pentru a fi apoi pierdut si recapturat de un numar de ori. Cand fortele celei de-a IV-a Cruciade captureaza Constantinopolul, in 1204, Corfu este cedat Venetiei. Patru ani mai tarziu, Corfu redevine grecesc, cand Michaie Angelus Ducas pune bazele despotatului Epirului, unul dintre cele 3 state grecesti independente. In aceasta perioada este fortificat Angelokastro, ca punct defensiv impotriva atacurilor dinspre nord ale piratilor. Mai tarziu, insula este oferita lui Mandred, print de Aheea si Rege al celor doua Sicilii, ca parte a zestrei fiicei lui Mihail al II-lea. Mai apoi a trecut in posesia dinastiei Angevine de Napoli, dinastie care instaleaza preoti latini in bisericile insulei, alungand corpul clerical Bizantin.

In 1402, Venetia cumpara insula, de la Napoli. Aceasta perioada este cunoscuta ca a 2-a perioada de dominatie Venetiana, pana in 1797. Este probabil cea mai importanta perioada in istoria insulei, nu doar datorita progresului economic pe care il cunoaste insula, intr-o perioada in care, restul Greciei este sub dominatie Turceasca, dar si datorita faptului ca devine baza amiralitatii flotei Venetiene. Desigur, acum Corfu este periodic atacat de Genova si, desigur, de turci. In anul 1537 Barbarossa, un pirat in serviciul Sultanului Soliman Magnificul, ataca orasul cu cei 25 000 de soldati aflati in subordinea sa. Corfiotii reusesc sa il alunge pe Barbarossa, care este intr-un final, rechemat la Istambul, unde se intoarce, totusi cu mii de prizonieri, care sfarsesc prin a fi vanduti ca sclavi. Dupa repetate atacuri ale turcilor, venetienii decid sa ridice Noua Fortareata si sa intareasca zidurile existente ale cetatii. Datorita acestor lucrari, dar si a interventiei divine a Sfantului Spiridon, spun unii, otomanii sunt in sfarsit alungati de pe insula, in urma unei batalii sarbatorita in fiecare an la 11 august. Tot in aceasta perioada, un numar mare de carturari se refugiaza din Imperiul Otoman si folosesc insula Corfu ca refugiu, fapt care face din aceasta insula una dintre cele mai dezvoltate regiuni, din punct de vedere cultural, din est.

Cand Napoleon rastoarna puterea venetiana, iar francezii ocupa insula, in 1797, corfiotii ii saluta cu entuziasm sperand ca idealurile revolutiei franceze vor duce la un mai bun tratament aplicat claselor inferioare. Nu a fost cazul, francezii impunand taxe extrem de impovaratoare. Doi ani mai tarziu, o flota Ruso-Turca captureaza insula, dupa cateva luni de lupte, iar Corfu devine capitala Republicii Septinsulare, ce include insulele Ionice. In 1807, in urma semnarii tratatului de la Tilsit, intre Rusia si Franta, Corfu si restul insulelor devin provincii ale Imperiului Napoleonian. De aceasta data Franta se concentreaza mai mult asupra dezvoltarii economice si culturale a insulelor, punand bazele Academiei Ioniene, construind cladiri noi si introducand in agricultura insulei culturi noi, precum cartofi si rosii.

Cand Napoleon cade, in 1814, Corfu este plasat sub protectorat Britanic. Desi contele Ioanis Capodistrias supune Congresului de la Viena o propunere de independenta a insulei, Britania, Austria si Prusia isi folosesc dreptul de veto pentru a bloca orice asemenea initiativa. In cadrul Congresului de la Paris, proiectul sau are mai mari sanse de succes, in 1815 punandu-se bazele Statelor Unite ale Insulelor Ioniene cu capitala la Corfu, administrate de un Inalt Comisar Britanic. In anul 1848, dupa ani de opresiune Britanica, Capodistrias reuseste sa impuna o noua constitutie, ce garanteaza libertatea presei, acum aparand primul ziar in Corfu, limba greaca este recunoscuta ca limba oficiala si sunt puse bazele unui nou sistem de educatie. In 1824 se pun bazele primei Universitati grecesti, Academia Ioniana. In ciuda tensiunilor intre britanici si corfioti, anii de guvernare Britanica sunt cei in care s-au construit infrastructura rutiera si infrastructura de apa si canalizare ale insulei.

Insulele Ioniene nu intra in componenta Greciei pana in 1864, desi Ioanis Capodistrias devine primul presedinte al Greciei in 1827 si este asasinat in 1831. Corfu este declarat teritoriu neutru, dar este totusi invadat de francezi in Primul Razboi Mondial. Fortele Serbiei gasesc refugiu aici, acesta fiind unul dintre motivele pentru care serbii si grecii se considera reciproc „frati”. In 1923 Corfu este bombardat de italieni, iar in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial este ocupat de Germania.

Corfu Town

Localitatea principala a insulei este Corfu Town. Acesta este unul dintre cele mai interesante localitati ale Greciei, inclusiv datorita influentei Venetiene.

La fel ca celelalte insule Ioniene, Corfu nu a fost niciodata ocupat de catre turci, fapt care ii da un caracter foarte diferit de restul Greciei. Totusi Corfu Town a cunoscut alte influenteprecum cea Britanica, Normanda, Franceza dar si Greco-Romana, marturii arheologice ale acestor influente fiind prezente pe intreaga insula.

Populatia orasului este de aproximativ 30 000 si este destul de cosmopolitana, in comparatie cu celelalte insule grecesti.

Orasul este un amestec de taverne vechi si cafenele noi, discoteci, cluburi si magazine de toate felurile, plus un oras vechi, asemanator Sighisoarei, din punctul de vedere al pastrarii izului medieval, asezat intr-o zona protejata, intre doua fortarete.

Teatrul San Giacomo construit in intregime din piatra, in stilul Renasterii Italiene in anul 1663, este doar unul dintre exemplele multor cladiri istorice ce fac ca o plimbare prin orasul vechi sa fie o adevarata placere.

Orasul se aseamana cu orasele italiene desi exista o multime de alte influente, precum cladirea Liston, cladire ce margineste esplanada sau Spaniada, construita de catre francezi, care gazduieste unele dintre cele mai bune cafenele si restaurante din Corfu. Pe esplanada in weekend se desfasoara meciuri de criket, acesta fiind singurul loc in Grecia in care se practica acest sport.

Cei care au transformat Spaniada in piata publica, au fost francezii. Inainte de inceputul secolului al XIX-lea era o parcela goala, utilizata in principal in scopuri defensive. Francezii planteaza pe aceasta parcela copaci, transformand-o intr-una dintre cele mai atractive piete publice din intreaga Grecie.

In partea sudica a Spaniada se gaseste Academia Ionica, prima Universitate din Grecia, fondata de catre Ioanis Capodistrias in 1808. Academia are o Biblioteca si o Gradina Botanica. Academia a fost aproape distrusa de bombardamentele germane in 1943.

Tot pe partea sudica se afla si Palatul Sfintilor Mihail si Gavril, construit de catre Britanici in 1824 si folosit ca resedinta oficiala a inaltului comisar, precum si a Senatului Ionian, dar si a Ordinului Sfintilor Mihail si Gavril, creat in scopul conferirii de medalii rezidentilori Maltei si ai Insulelor Ionice care au adus servicii deosebite Marii Britanii.

In oras exista cateva muzee interesante, precum si cele doua fortarete importante, ca si numeroase fantani si squaruri. Orasul in sine a fost construit astfel incat sa fie usor de aparat. Cladirile din orasul vechi raman intacte, iar o plimbare pe stradutele intortochiate ale Corfu Town este o adevarata lectie de istorie si arhitectura. Desi unele cladiri au fost distruse de bombardamentele germane din al II-lea Razboi Mondial, orasul mai are inca un numar mare de cladiri ce au supravietuit, fapt care inscrie aceasta localitate pe lista celor mai interesante orase istorice din Europa.

Vechea Fortareata este separata de restul orasului de un sant cu apa folosit in trecut pentru apatare. Astazi, acolo unde in perioada medievala se gasea podul mobil al fortaretei, turistul intalneste un pod metalic de aproape 20 de metrii, in cea mai linistita si mai frumoasa parte a insulei, unde este cea mai frumoasa panorama a orasului.

Cele mai multe fortificatii ale insulei su fost construite de catre venetieni in 1537-1571, perioada in care insula a fost puternic asediata de catre turci.

Fortareata Noua a fost construita intre 1576 si 1588, intr-un efort de a proteja mai multe dintre casele locuitorilor din Corfu. Fortificatiile venetiene sunt considerate capodopere ale arhitecturii militare. Dintre cele 4 porti ale fortaretei, supravietuiesc doar doua, Porto San Nicolo la nord de esplanada si Porta Spillia, la est de fortarete. Mai tarziu, britanicii si francezii, au adaugat propriile fortificatii.

Sfantul protector al insulei este Sfantul Spiridon, ale carui moaste se gasesc in biserica ce-i poarta hramul. Initial Sf. Spiridon a fost episcop al insulei. A participat la Conciliul de la Niceea in anul 325, iar la putin timp dupa aceea a murit martirizat. Ramasitele lui pamantesti au fost duse in capitala imperiului Bizantin, Constantinopol, in biserica Sfintilor Apostoli, unde raman pana in anul 1453, cand orasul cade in mainile turcilor. In acest an sunt aduse in Corfu, laolalta cu ramasitele Sfintei Theodocia. Se spune ca, atunci cand turcii au atacat insula, in 11 august 1716, Sf Spiridon a apatur cu o torta aprinsa in mana, speriindu-i pe invadatori si salvand, astfel insula. De atunci, acea zi a ramas ca zi comemorativa a Sfantului, la fel ca si ziua Hramului in 12 decembrie.

Multe dintre numele purtate de barbatii din insula sunt legate etimologic de numele Sfantului, unul dintre cele mai intalnite nume fiind Spiros.

Un alt aspect important este acela al transportului pe insula. Din acest punct de vedere Corfu Town, functioneaza ca un Hub, putandu-se ajunge aici, respectiv de aici, in orice punct al insulei, fie cu ajutorul mijloacelor de transport in comun, fie cu un taxi ori cu o masina inchiriata. De asemenea hotelurile insulei sunt atat numeroase cat si potrivite tuturor gusturilor si buzunarelor, iar pentru cei ce vor sa se bucure de o viata citadina mai agitata, restaurantele, cluburile si plajele le au la dispozitie.

Plajele Insulei Corfu

Corfu este cunoscut pentru faptul ca are cele mai frumoase plaje din lume. Ulene sunt nesfarsite intinderi de nisip, in timp ce altele sunt golfuri adapostite.

Coasta nordica a insulei Corfu este in intregime acaparata de turisti in timpul verii. Aceasta zona este dedicata turismului de masa, fiind amenajata pentru cei care vor sa se bucure din plin de nisipul plajelor corfiote, si de farmecul aparte al tavernelor grecesti.

Intreaga zona este o salba de plaje adapostite intr-o multime de mici golfuri ce nu au apucat sa fie intesate de statiuni si hoteluri extravagante, sate ca rasarite din Disneyland, cu taverne, discoteci si moussaka.

Exista totusi campinguri, porturi si o multime de ruine venetiene iar The Village (Satul) o reconstructie moderna a unui sat traditional din perioada Venetiana, este locul in care se tine an de an festivalul vinului.

Pe cat de pline sunt plajele nordice in timpul verii, daca va hotarati sa veniti aici in afara sezonului turistic, zona este una deosebit de linistita.

La sud de Corfu Town, este una dintre cele mai populare zone ale insulei, si anume zona Kanoni. In aceasta zona se gaseste un numar mare de hoteluri si atractii turistice. Zona merita sa fie vizitata insa si de catre cei care vin cu gandul de a simtii pulsul istoriei corfiote, datorita unuia dintre cele mai fotografiate locuri din Grecia, Manastirea Vlacherna. Aceasta manastire este asezata pe o mica insula in mijlocul unui golf, fiind legata de tarm doar printr-o poteca ingusta. Exista, de asemenea, o a doua insula in apropiere, denumita Pontikonisi, care gazduieste o biserica Bizantina din secolul al XII-lea, la care se poate ajunge cu barca. Zona se afla in apropierea aeroportului.

Mai la sud se gaseste binecunoscutul oras Benitis, care conform Lonley Planet in timpul verii este acaparat de huliganii englezi. Pentru cei interesati sa viziteze insula aceasta poate fi o informatie utila, in special tinand cont de faptul ca ruinele bailor romane precum si cele ale unei vile romane pot fi vizitate aici, insa acest lucru e bine sa fie facut dimineata devreme, inainte ca locuitorii varateci ai localitatii sa se trezeasca.

Paleokastritsa este o statiune mare, asezata pe coasta vestica a insulei, ce se intinde de-a lungul a sase golfuri minunate, toate cu plaje cu nisip si inconjurate de paduri verzi si de maslini. Este un loc destul de impresionant, faima lui imprastiindu-se in lume, in principal insa, datorita homarilor prinsi aici, ce sunt vanduti in tavernele din preajma.

La sud de Paleokastritsa este valea Ropa, iar aici este amenajat terenul de golf al insulei Corfu, cel mai intins din Europa, in apropierea plajei Hermones. Orasul Pelkas este foarte popular printre turistii ce ajung in Corfu pe cont propriu, datorita plajelor Glyfada, Pelekas si Myotiotissa, aflate in apropiere. Ultima dintre plajele enumerate, Myotiotissa este cunoscuta in special ca plaja de nudisti.

Pe cel mai inalt punct al satului se gaseste o zona plata, cunoscuta sub denumirea de „Tronul Kaiserului”, deoarece Wilhelm al II-lea obisnuia sa vina aici si sa priveasca apusul. La sud de Glyfada se gaseste Agios Gordios, una dintre cele mai populare statiuni ale insulei, cu nu mai putin faimosul Palat Roz, cunoscut studentilor si iubitorilor de distractie din lumea intreaga. Acesta este un complex hotelier care le ofera tinerilor sai oaspeti nesfarsite posibilitati de petrecere a timpului liber.

In nordul extrem al insulei, fostul sat pescaresc Sidari este recunoscut pentru micile sale golfuri si canalele inguste taiate direct in stanca. Precum multe dintre fostele sate pescaresti, Sidari este o statiune recomandata familiilor cu copiii in special datorita adancimii mici a apei.

In afara de plajele despre care am vorbit pana acum mai sunt inca foarte multe altele, dar descrierea facuta pana acum poate fi suficienta pentru ca cineva sa isi poata creiona o imagine despre ce anume inseamna Corfu si ce anume inseamna vacanta in Corfu.

Pentru cei care vin in Grecia cautand o plaja ascunsa intr-un golf unde sa poate manca branza feta si bea in liniste un pahar de vin, Corfu s-ar putea sa nu fie cea mai buna alegere.

Corfu este insa destinatia potrivita pentru cei care vor sa vada multi oameni in costume de baie, pe unele dintre cele mai frumoase plaje din lume.

Corfu nu este recomandabil celor care au o fire meditativa, aceasta cu atat mai mult cu cat poate fi dificil sa meditezi inconjurat de jet skyuri si barci de viteza, ori plimbandu-te prin fata tavernelor cluburilor si discotecilor din care muzica se revarsa in valuri.

Corfu este, in concluzie, insula recomandata celor care stiu sa traiasca tumultos.

Category: La pas prin Grecia
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.